miercuri, 3 noiembrie 2010

Piata Ravoha - paradis infractional

M-am dus la Piata Rahova cu strangere de inima si din obligatie, ca sa imi cumpar varza pentru murat. Aceasta, pentru ca varza de la supermarket e mult prea dubioasa pentru astfel de scopuri. Merg pe jos, miscare minim 30 minute, cum scrie pe sticla. In drum spre piata, evit cu gija rahati, pisati, scuipati si vome, de origine umana sau canina, dupa caz. Sigur ca monitorizez numeroasele haite de caini vagabonzi. Mai am grija sa evit damburile sau gropile.

Ajuns la destinatie, am reverificat cu acest prilej faptul ca Piata Rahova este un paradis infractional, un loc unde lungul brat al legii a fost amputat demult.

Pana sa intri in piata, pe ambele trotuare de pe Calea Rahovei, peste 20 (douazeci) de cetateni apartinand etniei etern discriminate... pozitiv ofera tigari netimbrate. Chiar daca erau tigari timbrate, persoanele respective nu au firma si nu platesc taxe nicaieri. De fapt, probabil ca platesc numai taxe de protectie celor aproximativ 10 politisti bine dispusi, unii mai rozalii, altii mai durdulii (unuia chiar i s-ar potrivi de minune porecla "Gonflabilu", probabil un veteran al luptei cu... faradelegea), care... dirijeaza traficul pietonal in incinta pietei si se asigura ca... nu exista concurenta "neloiala" sau "evaziune fiscala privata". Mi-aduc aminte cum aceeasi etnie discriminata pozitiv vindea tigari BT sau DS in plina strada pe vremea lui Ceausescu. Nici atunci nu erau deranjati, nici de militie, nici de temuta (?!?) securitate, semn ca numai etnia autohtona e cea care deranjeaza.

Nu am niciun dubiu: piata este deschisa si destinata producatorilor agricoli autohtoni. O demonstreaza marele numar de vanzatori de... banane. Cauza pentru care, probabil, Romania a ajuns din punct de vedere economic mai rau decat un stat bananier se datoreaza in primul rand faptului ca traditionalele culturi de grau si porumb au fost inlocuite de nesfarsitele plantatii de... banane.

Neaparat o sa-mi fac timp sa ma duc pana la Constanta zilele astea. Nu ca sa fac o baie in apa inghetata a marii, ci pentru a admira nesfarsitele livezi cu bananieri care gem (de banane, desigur) sub greutatea roadelor.

Nu apuc sa imi duc la capat planurile de turism agricol pentru ca un pret imi acapareaza privirile. Pe un carton cam 30 pe 40 de cm era scris, in partea de sus, "Banane", cu caractere de inaltime medie, iar in mijloc un 2 urias domina anuntul. Sigur ca am fost socat sa vad asa ceva, doar la supermarket pretul este de 4, 5, 6 lei chilu'. Neincrezator, mai stiam ca exista obiceiul ca sa mai fie scris undeva cu litere mai mici un 99, deci 2,99 lei/ kg de banane s-ar mai apropia de realitate. Ma mai uit si la calitatea produselor, poate erau din alea refuzate atat la export, cat si de... porci. Dar erau galbene, aproape aurii, ca graul care nu se mai cultiva demult pe circa 3 milioane de hectare nelucrate din Romania. Totul parand OK, aleg doua snopuri de banane, cam doua chile. Erau trei cetateni la cantar. Unul ma serveste, scrie pretul: 2,99. Ii arat cartonul. Imi zice: "Uite-te mai bine" si imi arata in coltul stang doua... virguliţe infime, ca acelea scrise pe o cerere (fara nicio exagerare, nu e o figura de stil). "Astia sunt 9?" ma mir eu. "Da", zice unul. "Ce ai scris, ba, acolo, alea-s ghilimele" rade unul din cetatenii de langa el. "E urat ce faceti" zic eu. "Nu-i adevarat, toti fac asa in piata" ma contrazice omul vesel. "Inseamna ca toti fac urat" concluzionez eu. "Ei, sa vedeti la altii cum scriu de mana..." mai zice omul vesel. "A, deci aici e scris cu picioarele" realizez eu.
Astfel lamurit, plec mai departe. Pana sa imi iau varza mult visata, dau o tura prin piata. Aici, odiosenia cunoscuta de ani de zile. Marfa autohtona este in general de calitate inferioara spre execrabila. Obisnuitele mere buboase, martore hâde ale economiei jegoase de piata romanesti.

Comerciantii - specialisti in fraierit cetateanul. Majoritatea fac smecheria cu 99 cu litere mici. E drept, nu chiar atat de mici. Unii fac pe taraba un "zid" de marfa de calitate corespunzatoare, in spatele caruia se ascunde marfa cu defecte care se vinde in fapt. Multi vanzatori iti interzic sa atingi "exponatele". Marfa nu se vinde "pe alese", desi ar trebui, avand acelasi pret, sa fie omogena din punct de vedere calitativ. Unii vanzatori pun produse in asa fel incat sa acopere, ca din intamplare, afisajul cantarului pe care ar trebui sa il vada cumparatorul. Unii au preturi care contin cifra 5, dar scriu 6 la cantar, sperand sa nu se observe.

Vad o alta taraba cu un pret soc: rosii cu 3 lei/ kg. In aparenta frumoase, cer un kilogram. Se apuca vanzatoarea sa puna marfa pe cantar, vad o rosie care nu prea imi place. O iau si o intorc: o treime era deja cuprinsa de mucegai alb. Vanzatoarea incercase sa o puna pe cantar cu partea frumoasa spre mine. O intreb daca ii place cum arata. "La banii astia, da!" imi raspunde ea sfidator. Ganduri bune, de mamă, mi se perinda cu repeziciune prin minte, dar ma indepartez cu calm si demnitate.

Un adevarat arsenal fraieristic la care institutiile statului inchid ochii. Poate ca unele smecherii sunt un pic subtile, dar altele sunt pe fata, cel putin in privinta calitatii produselor.

In plus, nu stiu ce taxe colecteaza statul din piata pentru ca in piata nu se elibereaza bon fiscal. Tot in piata, desi avem de-a face cu un spatiu inchis si sunt semne cu "Fumatul interzis", mai sunt persoane care incalca interdictia.

Am vazut, de-a lungul timpului, multe "polemici" vanzator-cumparator, dar nimic nu se schimba.

Institutiile statului inchid ochii la greu, mai ales ca in piata exista si camere video! Oare pe cine supravegheaza camerele video? La ce institutie a statului pot sa reclam in primul rand institutiile statului? Cred ca si intrebarile retorice sunt de prisos.

Mi-am luat varza m-am indepartat grabit. Sper sa nu fiu nevoit sa mai calc prea curand pe acolo. Singura mea speranta care o sa moara odata cu mine este ca va veni o vreme cand nu voi mai calca nici prin Romania prea curand, de preferinta deloc.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu